Seria II, Episodul 22- Stefan

Romanul mediu, tata de copil cu parul balai, de reclama la cartele pre pay: "El a stat toata ziua pe canapea, eu m-am invartit prin casa". E intr-adevar banal si romanesc-verosimil, daca asta era miza. Dar atunci mai bine ne uitam la un tarnacop abandonat care se afunda incet in glod:

Datorita barbii de doliu, lui Iures i se spune ca iese iar "pe piata burlacilor" si ca arata bine. Sunt curios cand si cum o expresie ca "piata burlacilor" a intrat in mentalul colectiv astfel incat sa fie livrata cu nonsalanta unui "da-mi bip ca te sun eu". Si de ce serialul asta vrea sa fie in totalitate ciorna unui traducator lipsit de finete.

Despre infant: "M-am uitat la el cum se afunda in chipsuri, mirosind a transpiratie si ceapa". Interesant cum asta a ajuns semn de probleme comportamentale pentru un copil de 10 ani, care in viziunea HBO ar trebui sa se dea cu uleiuri esentiale si sa manance coji de tamarillo, ascultand The Polyphonic Spree.

"Mi-a spus ca e o problema de estetica, daca nu de etica, daca intervin". Daca asemenea propozitii se rostesc in bucatariile patriei, e o nedreptate sa ne uitam in schimb la barba atent deranjata a lui Dumitrache. De ce nu putem avea un workplace sitcom doct in care Patapievici e nu doar formator de opinie, ci si de panificatie?

"S-a intors, gafaind, rosu la fata si ma cerceta din priviri, in cadrul usii". Micile pastile de subtext sexual (foarte probabil involuntar) care fac In Deriva ceva mai vizionabil.

Exemplu de eu centrez, eu dau cu capul la nivel de plot. Tatal ii spune lui Iures ca a gasit o geanta cu mancare in camera copilului, mancare pe care ar aduna-o pentru ca simte ca va fi abandonat de parinti. Supozitie total neverificata, dar care, ce noroc, se potriveste cu prima parte a discutiei astfel incat ca totul sa para mai inchegat.

Iures: "Stii, orice responsabilitate prespune o doza de vinovatie". Plebeul, rastit : "Exact, exact asa ma simt". Ma rog, foarte discutabil, dar cand episodul e binecuvantat cu un one liner, trebuie incordati muschii si livrat cum trebuie, recte figura de jocheu pe ghepard a lui Dumitrache:

Sezonul II, Episodul 21- Ioana

Iures: "Vorbesti cumva despre mama ta?". Da, bineinteles. Mamele, tatii si regimul comunist genereaza monologuri care umplu norma de minute/episod.

Ioana se gandeste ca mama ei ar fi trebuit sa faca un avort, exact asa cum ar face ea acum. Adica Ioana incearca sa-si justifice un posibil act prin actiunea unuia dintre zamislitori. Exact genul de premisa de fapt fara logica, dar care poate genera indeajunsa melodrama cat sa iasa de-un episod. Si care e atata de rodata incat n-o sa puna niciun fel de probleme la digestie.

Iures: "Cand s-a intamplat?" Ioana: "Aveam 8 ani jumate, aproape noua. Imi cautam o rochie noua. Am auzit niste tipete". Ce memorie au pacientii lui Iures, isi amintesc la perfectie momentele definitorii ale vietii pe care aparent n-o inteleg deloc, ca doar de ce altceva ar face terapie? Dar publicul trebuia sa-si primeasca doza zilnica de "aaa, de aia".

Iures:"Inseamna ca de atunci pentru tine sarcina se confunda cu moartea". Da, asa trebuie sa fie. Imposibil ca lucrurile sa se fi schimbat sau ca Ioana sa nu fi trait 30 de ani exact ca intr-o propozitie cliseu livrata de Iures. Imposibil ca verosimilitatea psihologica sa fie in serialul asta altceva decat one linere livrate de Iures in vrie tabagica.

Masculul stas, in viziunea HBO. Cam asa cred ca se traduce in romana tropul TV "this guy I'm seeing", anume o schita bufa a ceea ce se crede ca e un "barbat normal" + masina data de sponsorul serialului. Eu l-as fi preferat pe Tavi Colen.

Seria II, episodul 19- Clara

Dupa o discutie stufoasa si goala, cat tot episodul, despre SIDA si defectele familiei pitestene tip, Clara il intreaba pe Iures: "Femeia de afara e prietena ta? Tu pari in forma, ea e sexoasa". Probabil ca in PDF-ul trimis de HBO in teritoriu se cere si un comic relief per episod, mai ales dupa ce se vorbeste despre chestii serioase, si cam atata s-a putut.

Iures: "Te intereseaza viata mea sexuala. De ce?" Pentru ca atat de putini sexagenari isi stiu asorta camasa si tricoul:

Iures: "Basic Instinct avea psihologie din asta subtirica de Hollywood". Spre deosebire de In Deriva, care are psihologie din asta de Cristian Andrei, de sarlatanie spiritualistoida pentru cititoarele Formula AS.

Seria II, episodul 18- Dinu

Rebengiuc, care joaca un director de teatru, spune ca l-au asteptat paparazzi sa dea declaratii in legatura cu demiterea lui din fruntea TEATRULUI. Sigur, e foarte verosimil asa ceva in Romania. Presa culturala de scandal si santaj- nici nu suna asa rau, poate ii spune cineva lui Tudor Chirila sa nu mai deschida documente Word:

In deriva e si la nivel farmacologic un grohotis parca facut cu Google Translate. Rebengiuc ia pentru nervi Xanax. Sigur, si Sue Ellen se indopa cu Xanax si whiskey, poate si Rebengiuc lua Xanax cu Bibo.

Iures: "Cum vezi tu lucrurile?". Cand esti intrebat incontinuu aceleasi clisee asociate in seriale proaste cu profesia de terapeut, e normal sa arati ca un personaj Pixar facut din carne tocata in amestec:

Rebengiuc: "Vrei sa-ti povestesc de ce a fost ucis fratele meu?". Iures: "Te rog". Totusi, Iures a fost impuscat de Clooney si l-a impuscat pe Bruce Willis, poate suporta niste replici imbecile:

Seria II, Episodul 17- Stefan

Nu mai avem mult si corabia-metafora e gata. Oare stalpul acela o fi semnificand faptul ca Iures a marturist ca a copulat cu sosia Irinei Loghin?

Ea : "Adevarul care se ascunde aici. Folosesti asa niste termeni pomposi". Daca asta e pompos, ma intreb cum reactiona tipa daca Iures ii citea ingredientele de pe un pachet de pufarin:

Iures isi modifica vocea si mimica faciala ca sa para copilaros, pentru ca asa stabilesti un contact cu un copil, nu? Doar ca lui Iures nu-i chiar iese, si arata ca un pedofil care tocmai are o criza de lumbago:

Sezonul II, episodul 14- Clara

Terapeutul asambleaza metafora. Panzele. Asadar, azi vom afla informatii care vor duce povestea inainte, care vor produce miscare. Panzele. Iata:

Metaforele nu-s necesare. Chiar nu-s. Mai ales daca ai flerul unui ecler scapat pe clanta debaralei. Iat-o pe bolnava de SIDA:

"Ai venit cu macheta aici pentru ca vroiai sa-mi spui ceva, nu-i asa?
Mai bine o aruncam in primul cos de gunoi si mergeam acasa". Da, asa cred ca se anula episodul. N-avem norocul asta.

Clara: "Visam ca sunt undeva in macheta. Si ca ma scufund cu tot cu ea. Multi oameni viseaza ca se ineaca, nu?". Da, sigur, daca asta cere genericul serialului, de ce nu? :

Clara a patit ceva cand era mica, "aveam 9 ani si eram cu ai mei la mare". Oare exista trop mai rasuflat cand vine vorba de fictiunea cu oameni "zbuciumati" decat ceva ramasita din pre-pubertate? Macar A. Gregory Hippolyte avea decenta sa-i faca pe toti obsedati sexual si sa-i si dezbrace. Pe cand Clara pare scoasa din ceva filmulet Hallmark:

Oare e oportun ca intr-un serial care se pretinde semi-stiintific si care are consilieri psihologi sa numesti depresia drept "avand demoni"? O fi, intr-adevar, mai usor sa traduci replici din seriale de familie gen Al Saptelea Cer, care era finantat de biserici si republicani, si in care demonii erau responsabili pentru sex, violenta, abandon scolar si, iata, afectiuni psihice.

Seria II, Episodul 13- Dinu

Rebengiuc: "Avea un par, cum sa spun eu...superb". Deci persoanele cu anxietate isi pierd capacitatile descriptive de baza. Si se transforma in ulii cu trasaturi de pensionar:

Rebengiuc: "Grafitti peste tot pe pereti, asa, aaa...Dorm toti la comun, pe saltele, sunt ca aurolacii nostri". Deci aici facem misto de cei care fac misto neavizat de artisti facand misto de artisti tot neavizat, dar crezand ca cineva se va prinde de ghilimele. Drept, Rebengiuc e perfect in postura de plangacios furios pe alteritate: 

Rebengiuc: "Isi spun AA. Art Anarhists. Ce a ajuns arta, domnule...scuza pentru jeg si lene, pentru fapte pentru care altadata ai fi facut puscarie. Berlin a ajuns Mecca pentru poponari si drogati". Cred ca tot vremurile alea le traim de fapt. Altfel Rebengiuc ar fi somer. 

Clauza contractuala a lui Iures pentru metafora simplista :"Si-a taiat parul, a fost un fel pentru ea sa taie legaturile":

"Mi-a trimis o poezie: People are strange. 

(Iures, intr-o miime de secunda): E o piesa Doors. 

Nu stiu, Shakespeare nu era". Name dropping neverosimil cu sexagenari. Cam ca Vasile Muraru care in ceva sketch se credea Napoleon: